Stiu ce va ganditi: "Part deux ? In ce excursie ai mai fost ? o.o".Ei, aceasta excursie a fost la inceputul lunii decembrie tot la Bucuresti si tot cu trupa minunata de teatru de la scoala ^-^.Singurele diferente au fost:
- Gia si cu Stefania nu au putut sa vina, boooooo t.t
- Ne-au insotit si cativa din ceilalti colegi de pe scena de la ziua liceului
- Insotitorul a fost domnul director Marinache ^-^
- Le Amu-chan came with us, bitcheeez
Asa, scopul excursiei la Bucuresti a fost sa ne duca pe la o piesa numita 4 dansuri scrisa de Albert Espinosa, o piesa foarte abstracta din care nu-mi mai amintesc absolut nimic (bine, aveam o distragere in dreapta mea).Any how.Incepem cu inceputul, shall we ? :)
Din pacate, Gia si Stefania nu au putut sa vine in excursie dar Cristina came to za rescueeeee.With abit of help from me, of course.Any how, ne-am intalnit in ziua stabilita si la ora stabilita, am stat cu Cristina de ne-am tinut companie celeilalte si micutele si dragutele noastre glumite ^-^.Oh, si am avut nefericirea de a avea un playlist de clipuri in autocar de doar 7-8 melodii, printre care si Cat de departe de la Holograf.Reactia mea si a Crstinei ? "Oh, HELL NO !".Ma rog.Am ajung si noi in Bucuresti si ne-am dus direct intr-un AFI.
Ce excursie la Bucuresti ar fi fara ca sa-l vad pe fratelemeleu {termen invatat din Doza de Has.You should watch that if you haven't until now :D} Alex cu care ne-am plimbat prin tot mall-ul, drooled at le electronic shop si luat pranzul la vesnicul McDonald's <3 .="" p="">
Daca-mi amintesc cum trebuie, domnul director ne-a spus sa ne intalnim la ora 18.30 in parcare la autobuz deoarece piesa incepea pe la 19.00, iar cand am vrut sa plecam, am dat peste baieti {Carata, Cotac, Dan si John} si am mers cu ei.Mers prim AFI, dar de cum am iesit, cum am inceput sa ne uitam putin panicati dupa autobuz.Intr-un final, l-am gasit si ne-am urcat.
Asa, deci, cum sa o zic pe asta, hmm ... Dodge avoided ^-^.
Putin mai tarziu iar a venit la noi si am vorbit putin.Nice guy :3
Any how.Am resit imposibilul: sa conving singurul tip mai incapatanat ca un taur sa ramana la piesa de teatru.Desi riscul ca el sa nu fie acolo {daca citesti asta, ai mai zis de vreo 2-3 ca ne intalnim si nu ne-am intalnit asa ca aveam tot dreptul sa cred ca nu esti acolo <.<} era foarte mare,dar tot i-am cumparat bilet prin Razvan who was nice enough to understand the situation.Thanks again duda ^_^.
Ma rog, in sfarsit am ajuns si la teatrul Excelsior si ne-a luat vreo 35-40 de minute, piesa trebuia sa inceapa cu vreo 15 minute inainte sa venim noi dar au fost draguti si ne-au asteptat ^-^.
Any how, cum am coborat din autobuz, cum l-am sunat {I wont say your name, vreau sa vad daca te simti macar cat pentru un comentariu aici sau pe facebook sau chiar un sms} sa-i spun pe unde sunt si momentul mult asteptat de mine insfarsit venise.In sfarsit l-am cunoscut face to face pe unul dintre cei mai buni prieteni ai mei.L-am recunoscut din prima :)).Ne-am salutat, i-am dat sosetica ornamentala de Craciun, si l-am tarat in teatru dupa mine.
Unde puteam sta toti patru ? {Zic toti patru ca nu i-am lasat pe adorabilii de Cristina si Alex singuri, hehe ^-^}. Pe al cincilea rand, exact pel locurile din mijloc.Doar noi patru.Mi-a placut ca domnul director nu mi-a facut vreo remarca stupida sau cum am auzi ca s-a comentat de mine si le prieten toata piesa.Deci directorul asta este foarte tare, este genial <3 p="">
Any how.Piesa a inceput, le-am facut cunostiinta Cristinei si lui Alex cu el, si zic cu toata sinceritatea din lume ca eu si el {ador acest font !} nu am fost atenti mai deloc.Si cand ma prefaceam ca sunt atenta, tot nu eram.
Cred ca seara aia a fost cea mai frumoasa seara din viata mea, a reusit sa ma faca sa ma simt foarte bine.{And ladies, he kisses good :D}. Dupa si acest minunat lucrusor, a trebuit ca baietii sa plece fiecare la el acasa, iar noi in autobuz inapoi acasa.Cum am ajuns toti patru afara, cum baietii ne-au luat pe fiecare si le goodbye kiss.Acel sarut a fost cel mai minunat din lume si nu voriam sa se sfarseasca, dar m-a luat Cristina in autobuz in timp ce baietii au plecat.Dupa vreo cinci-zece minute, au venit si ultimii ramasi prin teatru si am pornit la drum.Ce putea sa-mi faca seara si mai frumoasa ? Asta:
.In sfarsit, am ajuns acasa la mine, am stat vreo jumatate de ora treze, si am adormit amandoua cu acelasi zambet tamp pe fata pe care l-am avut tot drumul spre oras.De ce ? A fost o seara atat de frumoasa incat credeam ca visez.
Asta a fost a doua minunata si magica excursie la Bucuresti ^-^,
Oh, si uitati o melodie care este foarte draguta.
Nu are nici o legatura cu seara de la teatru, nu nu.
Daca-mi amintesc cum trebuie, domnul director ne-a spus sa ne intalnim la ora 18.30 in parcare la autobuz deoarece piesa incepea pe la 19.00, iar cand am vrut sa plecam, am dat peste baieti {Carata, Cotac, Dan si John} si am mers cu ei.Mers prim AFI, dar de cum am iesit, cum am inceput sa ne uitam putin panicati dupa autobuz.Intr-un final, l-am gasit si ne-am urcat.
Fratele Alex a fost un dragut si a venit si el la piesa de teatru, asa ca i-am cedat locul meu din autobuz, eu fiind ocupata cu mesajele de pe telefon si asteptand sa fiu dezamagita de acelasi om care m-a mai dezamagit la capitolul "Da, iti promit ca ne vedem".Faza amuzanta a fost cand a venit Razvan sa ne numere pentru a lua bilete si pentru a lua banii.S-a oprit la Cristina si la Alex si ...
"Tu cine esti ? o.o" "Uhm.. eu sunt ..." "Razvan, el este fratele meu, Alex." "Este fratele tau ? >.>" "Da <.<" "EL este fratele tau ? >.>" "Da.Hai mai Razvan, cum, nu-l stii pe fratemiu ? <.<" "Aaa, e fratetu'.Daaa >w>"
Any how.Am resit imposibilul: sa conving singurul tip mai incapatanat ca un taur sa ramana la piesa de teatru.Desi riscul ca el sa nu fie acolo {daca citesti asta, ai mai zis de vreo 2-3 ca ne intalnim si nu ne-am intalnit asa ca aveam tot dreptul sa cred ca nu esti acolo <.<} era foarte mare,dar tot i-am cumparat bilet prin Razvan who was nice enough to understand the situation.Thanks again duda ^_^.
Ma rog, in sfarsit am ajuns si la teatrul Excelsior si ne-a luat vreo 35-40 de minute, piesa trebuia sa inceapa cu vreo 15 minute inainte sa venim noi dar au fost draguti si ne-au asteptat ^-^.
Any how, cum am coborat din autobuz, cum l-am sunat {I wont say your name, vreau sa vad daca te simti macar cat pentru un comentariu aici sau pe facebook sau chiar un sms} sa-i spun pe unde sunt si momentul mult asteptat de mine insfarsit venise.
Unde puteam sta toti patru ? {Zic toti patru ca nu i-am lasat pe adorabilii de Cristina si Alex singuri, hehe ^-^}. Pe al cincilea rand, exact pel locurile din mijloc.Doar noi patru.Mi-a placut ca domnul director nu mi-a facut vreo remarca stupida sau cum am auzi ca s-a comentat de mine si le prieten toata piesa.Deci directorul asta este foarte tare, este genial <3 p="">
Any how.Piesa a inceput, le-am facut cunostiinta Cristinei si lui Alex cu el, si zic cu toata sinceritatea din lume ca eu si el {ador acest font !} nu am fost atenti mai deloc.Si cand ma prefaceam ca sunt atenta, tot nu eram
Eu si Cristina am fost atat de fericite in seara aia incat, cand a inceput melodia Cat de departe {prima reactie la melodie este mentionata mai sus}, cum am inceput sa cantam cu un zambet tamp pe fata"Vise ciufulite iubita mea ! Te sarut :*"
.In sfarsit, am ajuns acasa la mine, am stat vreo jumatate de ora treze, si am adormit amandoua cu acelasi zambet tamp pe fata pe care l-am avut tot drumul spre oras.De ce ? A fost o seara atat de frumoasa incat credeam ca visez.
Asta a fost a doua minunata si magica excursie la Bucuresti ^-^,
Oh, si uitati o melodie care este foarte draguta.
Nu are nici o legatura cu seara de la teatru, nu nu.
